Regele Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia, ca fiu al Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mamă Elena, şi a domnit între 1927 şi 1930, prin intermediul unei Regențe, precum şi între 1940 şi 30 decembrie 1947, când a fost silit să abdice și să plece în exil.
Regele Mihai I împlinește miercuri 96 de ani, iar starea sănătății sale este, conform informațiilor furnizate de Casa Regală, „fragilă”, cum fragilă este și starea de sănătate a țării, după 27 de ani de la „revoluție și reformă” și de tranziție către niciunde.
Regele Mihai I este singurul fost şef de stat în viaţă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
La începutul anilor ʼ90, Regele a fost demonizat de birourile de propagandă ale celor „emanați” de evenimentele din 1989: vezi episodul sinistru al urmăririi de pe autostradă și al expulzării din țară sub amenințarea armelor, vezi și imundul articol publicat de cotidianul „Adevărul” sub semnătura unui gazetar căruia nu-i pomenesc numele din motive de igienă : „Fir-ai al naibii, Majestate!”
În 1992 i s-a permis să-și viziteze țara cu prilejul Sărbătorilor Pascale. Vizita a avut loc în perioada 25-27 aprilie, iar sosirea Regelui la București a scos în stradă mai mulți oameni decât în oricare alt prilej din istoria României.
Speriați de uriașl val de simpatie cu care a fost întâmpinat Regele, puterea de atunci i-a interzis acestuia accesul în țară pentru încă cinci ani.
Abia în 2001, Familia Regală și-a stabilit reședința în țară, la Palatul Elisabeta.
Regele Mihai a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma la Londra, în 1947, când a participat la căsătoria principesei Elizabeth a II-a a Marii Britanii cu principele Philip, duce de Edinburgh.
Regele Mihai I şi pricipesa Ana de Bourbon-Parma, care a devenit, astfel, regina Ana, s-au căsătorit pe 10 iunie 1948, în Grecia, la invitaţia regelui Pavlov şi a reginei Frederica ai Greciei. Căsătoria lor a durat până la decesul Reginei, în 2016.
Regele Mihai I şi Regina Ana au cinci fiice: Principesa Moştenitoare Margareta, Principesa Elena, Irina Walker, Principesa Sofia şi Principesa Maria.
De la fatidica dată de 30 decembrie 1947, când Regele a fost silit să abdice („a fost abolită monarhia”, cum au spus comuniștii) și „a fost instaurată” Republica, au trecut aproape 70 de ani.
70 de ani de derapaje. Atât până în 1989, cât și după aceea. În tot acest timp, însă, putem consemna, în istoria națională, și un foarte scurt moment de normalitate: Sunt cele 15 minute în care Regele Mihai şi-a citit mesajul în Parlamentul României, în dimineaţa zilei de 25 octombrie 2011.
Se tot spune că România nu are tradiţie monarhică. Dar despre România (Mică) se poate vorbi abia de la 1859 încoace. Iar de la 1859, România Mică a avut Domn pe Alexandru Ioan Cuza. Apoi, de la 1866 până la 1881, (tot) Domn al României a fost Carol I. Din 1881 urmează, până la 1947, un şir de regi ai României (devenită Mare din 1918): acelaşi Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai (ultimii doi cu alternanţe la Tron). Aşadar, de la Cuza până în 1947, sunt 88 de ani. Din 1947, România este Republică. „Populară”, până în 1989 şi „democratică/ parlamentară” până astăzi. Republica noastră a împlinit 69 de ani. Lăsând orice alt comentariu la o parte, avem de comparat cifra 88 cu cifra 69. Asta ca să vedem, aritmetic, ce şi cum cu tradiţia. Monarhie vs Republică: 88 – 69. Dacă unii reproşează acestui calcul că am adăugat şi domnia lui Cuza la monarhie, poftim, o scădem şi obţinem Monarhie vs. Republică: 81 – 69.
În discursul său din Parlament, din 25 octombrie 2011, Regele Mihai a enumerat câteva valori fundamentale de la care un neam n-ar trebui niciodată să abdice: libertatea, identitatea şi demnitatea. Libertatea ni se trage de pe la 1877, când cu Războiul de Independenţă purtat sub comanda primului nostru Rege, Carol I. Identitatea ni se trage de la Marea Unire din 1918, înfăptuită sub domnia Regelui Ferdinand. Iar demnitatea poate fi lesne găsită în perioada interbelică, la vremea când leul, moneda Regatului României, era una dintre cele mai puternice monede ale continentului şi când o seamă de români ţineau capul de afiş pe teritoriul artelor şi al ştiinţelor în Europa.
În fine, o ultimă observaţie: pe 25 octombrie 2011, de la discursul Regelui Mihai din Parlament au absentat mai multe persoane, printre care şi preşedintele de la acea vreme al României. O singură absenţă este inexplicabilă: aceea a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. În special de către BOR, Regele ar trebui să fie perceput (fără nici un comentariu) drept Unsul lui Dumnezeu (asta, desigur, dacă Patriarhul şi BOR admit existenţa lui Dumnezeu). Lipsind de la întâlnirea cu Regele, Patriarhul a absentat de la întâlnirea cu rosturile cele mai intime şi mai subtile ale Bisericii sale, ratând, irosind iremediabil, un moment istoric. Irepetabil.
Discursul Regelui Mihai I în Parlamentul României, la data de 25 octombrie 2011, este disponibil la adresa:
