Pentru că ne onorăm eroii și veteranii, avem bucuria să îi înmânăm domnului General Maior Radu Theodoru emblema Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități.
„In timpul războiului, a participat, ca infanterist, la operațiunile de curățare a teritoriului românesc de trupele inamice și s-a acoperit de glorie pe Frontul de răsărit.
A participat la cele mai dificile aplicații militare, acordându-i-se încrederea de a face parte din unitatea de alarmă a Regimentului, zburând în luptă, în condiții dificile împotriva aviației inamice, spunând:
„Vreau să zbor, să aud motorul mergând rotund, să văd patrule de vânători în stânga și în dreapta, să văd întinsa și rodnica câmpie a patriei sub aripile de oțel.”
Multă sănătate, domnule general maior Radu Theodoru!
#AMVVD_CONSTANȚA
Date despre Generalul Maior Radu Theodoru
Fiul agronomului Constantin Theodoru și al Paulei (n. Iliescu), profesoară de biologie, Radu Theodoru s-a născut într-o fortăreață, tatăl său fiind pe atunci directorul unui stabiliment de ocrotire socială. Urmează cursuri liceale în Timișoara, la Liceul „Constantin Diaconovici-Loga” pe care îl absolvă în 1943.[nu este de încredere]
După ce obține la Petroșani brevetul de pilotaj fără motor (1942), se orientează spre o carieră în aviație. Astfel, urmează cursurile Școlii Superioare de Aviație Militară București – Secția Naviganți de la Cotroceni (1943-1945) și ale Școlii Speciale de Aviație (1945-1946). După terminarea acestor școli, devine pilot de vânătoare în Flotila I Vânătoare, București (1946-1949), apoi comandant de escadrilă de vânătoare și instructor de zbor la Regimentul 3 Vânătoare „Târgșor” (1949-1950), comandant de companie și profesor de specialitate la Școala de ofițeri tehnici de aviație Sibiu (1950-1951), după care este trecut în rezervă (1952) cu gradul de maior.[nu este de încredere] Ulterior este avansat în retragere, până la gradul de general maior.
General de flotilă aeriană (rtr) Radu Theodoru, la ediția a XVIII a premiilor revistei „Gândirea militară românească” din 11 noiembrie 2016
Începând cu 1952, se dedică vieții literare, debutând la Sibiu, la cenaclul „Orizonturi noi”, cu romanul istoric „Brazdă și paloș” (1954-1956). Ulterior, este redactor al revistei „Scrisul bănățean” din Timișoara, secretar al Uniunii Scriitorilor – Filiala Timișoara (1956-1965), redactor la revista „Astra” din Brașov, secretar al Uniunii Scriitorilor – Filiala Brașov și vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă – Brașov (1965-1970).
După acest periplu prin diverse funcții în domeniul artei și culturii, se stabilește în Capitală, întemeindu-și o gospodărie la Grădiștea. Aici i s-au redat gradele militare, a fost angajat să conducă cenaclul literar al revistei „Viața militară” și apoi a fost trimis să fie cronicarul primului marș transatlantic al navei-școală „Mircea” (1976).
Radu Theodoru își axează scrierile pe teme istorice, alegând episoade reprezentative pictate în stil realist, cu evenimente moralizatoare, lucrările sale servind drept proză-document. Nu numai experiența de viață, dar și un talent nativ îl ajută în acest demers literar.. A scris piese de teatru, romane, nuvele, reportaje conținând o seamă de amănunte de ordin autobiografic. Proza de inspirație istorică a lui Radu Theodoru, inițiată prin volumele de debut, câștigă cu timpul în maturitate și adâncime, autorul reușind să realizeze o „sinteza a veacurilor” de istorie românească, de la Burebista și până în contemporaneitate, epoca de predilecție fiind cea a domniei lui Mihai Viteazul.”
Sursa biografie: Wkipedia
Prelucrare grafică: Viral4Hype
