Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, va întâmpina dificultăţi, pe durata deţinerii Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, în efortul de utilizare a politicilor comerciale în scop strategic, în contextul în care autonomia UE rămâne la nivel „aspiraţional”, comentează cotidianul Financial Times.
„Aux armes, citoyens (La arme, cetăţeni). În urmă cu doi ani, Uniunea Europeană, sub conducerea aşa-numitei «Comisii geopolitice» a Ursulei von der Leyen, a adoptat obiectivul ambiţios, dar vag de a dezvolta «autonomia strategică» europeană la nivel mondial. Deşi invocat aproape zilnic la Bruxelles, conceptul a rămas la nivel aspiraţional, chiar abstract. Între timp, UE se confruntă cu ameninţări reale şi chiar specifice, China blocând exporturile Lituaniei, iar Rusia ameninţând să invadeze Ucraina. Acesta ar fi un moment potrivit de a transforma forţa indubitabilă a politicilor comerciale în obiectiv politic, pentru a opune rezistenţă presiunilor guvernelor ostile”, argumentează editorialistul Alan Beattie, într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul „Folosirea politicilor comerciale în scopuri strategice va fi mai dificilă decât crede Macron / Franţa ar putea ajunge să folosească noul instrument anti-coerciţie ca armă protecţionistă”.
„Presupunând că va fi reales în aprilie, preşedintele Emmanuel Macron va conduce în următoarele şase luni Consiliul statelor UE şi va încerca să depăşească lipsa de unitate şi vulnerabilităţile Franţei pentru a construi o putere geopolitică europeană. Teoretic, Uniunea Europeană are nevoie doar de acest lucru – conducerea de către un stat membru mare, cu o armată renumită, cu servicii de informaţii şi capacităţi diplomatice. Pentru Preşedinţia Consiliului UE, Macron a adoptat, cu ceva mai mult decât un aer de zel revoluţionar, sloganul «relansare, putere, apartenenţă». Are şi un motiv personal de a construi o putere strategică independentă de aliaţii tradiţionali, după umilinţa din septembrie 2021 prin pactul de securitate Australia-Marea Britanie-SUA (AUKUS) şi efectele asupra contractului de vânzare a submarinelor nucleare franceze”, notează editorialistul FT.
Printr-o „sincronizare excelentă”, Uniunea Europeană creează o nouă armă comercială, „un instrument anti-coerciţie”, pe care Franţa îl vrea implementat rapid. Noul mecanism va permite riposte rapide cu măsuri comerciale, de investiţii şi financiare împotriva presiunilor nelegitime exercitate de guverne străine. În viitor, acest instrument ar bloca acţiunile de intimidare ale Chinei asupra unor state UE precum Lituania. „Dar vulnerabilităţile multiple împiedică abilităţile Franţei de a coordona reconfigurarea politicilor comerciale ale UE pentru a fi utilizate în scop strategic”, subliniază FT.
Primul factor este lipsa de unitate în cadrul UE în privinţa politicilor faţă de China, Rusia şi Statele Unite. „Macron are frecvent disensiuni cu state din estul Europei, mai ales din cauza flexibilităţii faţă de preşedintele Vladimir Putin. (…) În mod similar, deşi a criticat politicile comerciale chineze, Macron a cedat neinteligent în 2020 persuasiunii Germaniei şi a susţinut acordul bilateral de investiţii UE-China. Acest tratat, acum suspendat, a generat dezamăgire în UE şi pentru Administraţia preşedintelui SUA Joe Biden, deoarece a făcut ca Europa să pară slabă”, argumentează editorialistul FT, amintind că Franţa este adesea vulnerabilă şi la nivel politic intern.
În plus, „pentru a realiza ambiţiile UE, Franţa are nevoie şi de susţinerea Germaniei. Macron a fost blând cu Rusia şi China, dar Germania s-a dovedit până acum volatilă. Organizaţiile industriale germane au criticat atitudinea sfidătoare a Lituaniei la adresa Beijingului şi pledează pentru menţinerea relaţiilor cu Administraţia Chinei. (…) Pledoaria în sensul centralizării puterii strategice a Uniunii Europene este puternică, dar abilitatea lui Macron de a produce rezultate în acest sens va necesita mai multă unitate europeană şi rezilienţă pe plan intern în Franţa decât în prezent”, concluzionează editorialistul FT.
(sursa: Mediafax)